Râul a secat
mi-e milă de mine
mi-e silă de toate
aș vrea să mă întorc,
dar nu se mai poate
speranțele arse,
noaptea dorm cu bufnițele din turlă
eu sunt nebunul care se ține de farse
și nopțile urlă
m-ați hrănit cu iluzii
că viața-i frumoasă și oamenii drepți
m-ați împins în pustiu
și acum mă mir singur
că mai sunt viu
râul a secat,
izvorul mai dăinuie oare?
cine le plânge pe cele
care nu mai ajung la mare?
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.