O viaţă-n chirie

s-a lăsat vândut la poarta nevoilor, şi astăzi regretă, îi este ruşine!
până şi dragostea a închiriat-o, a dat-o pe-o singură zi
a amânat-o pe mâine
şi mâine o va da, şi iară şi iară, până când
dar aşa se întamplă, cineva intervine

noi suntem un număr şi poate dosare, în fiecare zi
trăim câte-o pagină
o pagină care nu se ştie, cum o să fie, de mâine

s-au cunoscut într-o piaţă, în faţa unei tarabe. Ea? Cumpăra o portocală
El? Cu mâinile neştiind ce să facă cu ele, număra trecătorii
căuta timpul pierdut, din viaţa de mâine
parcul din urma lor a ramas pustiu, căci piaţa
le este, acum, punct de-ntâlnire
au grija să economisească, fiecare leu

acum îşi aduc aminte, din pagina de-atunci
de parcă şi-acum o trăiesc
privirile încă li se întâlnesc! Si-şi amintesc de parcă se ştiau de-o vecie
firesc, atunci cu paşi înceţi, se îndreptară amandoi spre ieşire
ce faci, eşti bine? Ea zâmbeşte ameţitor! Se opresc în staţia de tramvai
mergi spre Copou?
încet, Ea, coboară privirea şi timpul, i-a luat de mână-n zbor

Ea? Astăzi este bunică, iar el... uite-l colea, c-o nepoţică
şi astăzi regretă acea zi, că a optat numai pentru ziua de mâine
pentru că astăzi este obosit
şi pentru că stă într-o casă, tot-n chirie!

poezie de Viorel Muha (iunie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Votează! | Copiază!