Lirica din mine..
Ceasul mai ticăie, inima bate.
Timpul mă doare,
viața o cumpăr în rate.
O stare uitată,
copilul din mine-a crescut,
adio copilărie...
Adultul e mut.
Gânduri visate, basmele au apus
Multe povești sunt încă nespuse,
Ispirescu s-a dus.
Viața e doar o potecă,
Lupi sunt destui
Ce cale trebuie urmată
Când te simți al nimănui?
Prezentul devine trecut,
iar când timpul nu are răbdare
Ți-e dor de ce n-ai avut niciodată...
Dar cui nu-i e oare?
poezie de Maria Medeanu (1 august 2009)
Adăugat de mariaderomania
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.