Oglinda (Lui Grigore Vieru)
Câini ciudați lătrau de pe mal
un nufăr cu petale
de mir.
Nufărul creștea, înmiresma lutul,
preschimba lacrima
din jurul său
în oglindă a cerului...
Și hămăiau câinii,
hămăiau,
cerul se privea
în ecou de stele,
își aranja norii
cu cărare de fulger.
poezie de N. Petrescu-Redi din Vânător de cerbi albaștri (2011)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.