Triplu salt
Cum să prinzi într-un asalt
luna nouă din înalt?
Iata-n zori de zi pornesc
şi mai sus ca să ţintesc!
Soarele mă împresoară
şi cu inima-vioară
iute aripile-ntind
zările să le cuprind.
Cu iubire şi speranţă,
cu a minţii cutezanţă,
cu dragostea lui în piept,
săgeata spre-nalt îndrept.
Din zori până-n asfinţit
ochii lui m-au însoţit.
Vedeam în lumina lor,
bucuria mea din zbor.
Aveam palmele rănite,
braţele mai ostenite,
pletele mai cărunţite
doar iubirile-oţelite
sub privirile iubite.
Zâmbetul rămas pe faţă
luminează-ntreaga viaţă!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Votează! | Copiază!

Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.