Timpul
Ce stupidă, de neiertat, eroare
că omenirea a inventat
timpul...
și-acum moare.
Și de-o fi fost, prea bine,
el singur de la sine,
timpul...
de ce l-am calculat?
L-am umplut de repere,
pierzându-ne-n himere
timpul...
ce n-ar fi existat.
Că-n fond e doar un ciclu
de lucruri, în materia-n periplu...
timpul
ce pleacă mai ales... nu vine.
Așa vrem noi s-avem măsură
pentru că vrem s-o avem ca o tortură,
timpul...
un sfârșit de sine...
Ce oroare... lamentabilă,
definitiv irevocabilă...
Timpul...
n-are resetare!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.