Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Trăiește-ți clipa!

Viața se grăbește, rapidă caravană.
Oprește-te și-ncearcă să-ți faci intensă clipa.
Nu mă-ntrista și astăzi, făptură diafană,
Mai toarnă-mi vin! Amurgul m-atinge cu aripa...

Bea vin! În el găsi-vei Viața-fără-moarte.
Pierduta tinerețe din nou ți-o va reda,
Divinul timp al rozei și-al inimii curate!
Trăieste-ți clipa dată! Căci clipa-i viața ta!

Grăbite ca și apa și repezi ca un vânt
Ce-aleargă prin pustiuri, fug zilele-mi puține.
Și totuși două zile indiferente-mi sunt:
Ziua de ieri și ziua care-o să vină mâine.

Nu depăși prezentul cu gândul! Știi tu oare
Măcar dac-ai să termini cuvântul început?
Mâini poate deja fi-vom asemeni celor care
De șaptezeci de veacuri în neant au dispărut.

În parfumatul prier, când – beată de iubire -
Tu îmi întinzi paharul, eu uit ziua de mâine.
De m-aș gândi atuncea la rai și mântuire,
N-aș prețui, iubito, mai mult decât un câine.

Se-ntoarce anotimpul suav al tinereții.
Mi-e dor de vinu-acesta în care înfloresc
Surâsurile toate. Chiar aspru-l prețuiesc.
Nu mă certați. E aspru, căci, are gustul vieții.

Nu caut nici minciună, nici adevăr viclean.
Dar veșnic s-în cătarea de vin trandafiriu.
Mi-e părul alb, prieteni. Am șaptezeci de ani.
Vreau să mă bucur astăzi. Mâini – poate-i prea târziu.

Culege din viață tot ce-i surâs și floare.
Serbează orice clipă! La cupa cea mai mare!
Alah nu ține seama de vicii sau virtuți.
Nu numără mătănii, nici ochii ce-i săruți.

Privește-n jur: durerea cu mii și mii de fețe.
Cei dragi sunt morți. Ești singur cu palida tristețe.
Ridică însă fruntea! Culege tot ce-atingi!
Trecutul e-un cadavru. Nu este timp să-l plângi.

Cât de sărac e-acela ce nu poate să spună:
"Sunt beat mereu de vinul cel tare al iubirii!"
Cum poate el să simtă în zori uimirea firii
Și noaptea vraja sfântă a clarului de lună?

Nimic nu mai m-atrage. Dă-mi vin! Iar astă seară
Cea mai frumoasă roză din lume-i gura ta.
Dă-mi vin! Să strălucească aprins la fel ca ea!
Căința mea să fie ca bucla ta, ușoară...

Noi nu vom ști vreodată ce ne așteaptă mâine.
Tu bucură-te astăzi! Atâta îți rămâne.
Ia cupa și te-așează sub luna de cleștar,
Căci mâine poate luna te va căta-n zadar.

Ce rușinos e timpul celui gândind amar
Că-n lume afli zilnic în loc de îngeri, râme.
Ci tu în cânt de harfă bea vin dintr-un cleștar,
Căci poate mâine cleștarul o piatră-o să-l sfărâme.

Fă-ți rost de vin și-o fată cu chip de heruvim,
- dacă heruvi există. De Rai grijă să n-ai,
căci în afara dragei și-a cupei – ce alt Rai
mai dulce-i, – dacă este ceva ce Rai numim.

Pe drumul spre iubire cădea-vom în curând.
Nepăsător destinul ne va călca-n picioare.
Ridică-te copil㠖 o, cupă vrăjitoare!
Dă-mi buzele aprinse cât încă nu-s pământ!

Nădejdi nesăbuite mi-au risipit, iubito,
În vânt mulți ani din viață. Dar timpul ce-mi rămâne
Din plin de-acum trăi-l-voi. Vreau prin intensul mâine
S-ajung din urmă viața pe care n-am trăit-o.

Vreau doar o cupă plină, o pâine de jumate
Și-o carte de poeme. Și dacă sunt cu tine,
Chiar stând într-o ruină, – mai fericit ca mine
Niciun sultan nu este cu-o sută de palate.

În zori într-o tavernă s-a auzit un glas:
"O, voi nebuni de viață! Voi, tineri veseli! Vinul
Turnați-l iar în cupe, ‘nainte ca destinul
Cu lacrime să umple paharu-acestui ceas!"

Nu mai cârti, nu geme – durerea mea! Tăcere!
Îți voi găsi balsamul ce vindecă și minte!
Vreau să-mi revăd iubita, cât inima o cere.
Vreau să trăiesc! Căci morții nu-și mai aduc aminte.

Nu-ți răsădi în suflet copacul întristării,
Ci răsfoiește zilnic a desfătării carte.
Bea vin și poartă-ți pașii pe căile-ncântării,
Căci măsurat ți-e drumul de la surâs la moarte.

Sfârșit e Ramazanul! O, inimi veștejite!
Se-ntoarce bucuria! Vor vinde iar surâsuri
Cei care poartă vinul – neguțători de visuri.
Redați-mă vieții, chemări ale iubitei!

În loc s-o faci să cânte cu fiece zvâcnire,
Tu inima ți-ai pus-o în lanțuri de mâhnire...
Iar mintea ta și chipul ți le-ai îndoliat.
- Mă tot uimesc într-una: "Ce ignorant ciudat!"

Privește! Trandafirul se leagănă în vânt.
Ce pătimaș îi cântă de sus privighetoarea!
Bea! Ca să uiți că vântul va scutura azi floarea
Și va lua cu dânsul fermecătorul cânt...

Ce-i înțelept? Să-ți bucuri cămările ființei
Având în mână o cupă. Ce-a fost și ce-i de față
Să nu te mai frământe. Fă-ți dintr-o clipa-o viață
Și sufletul sloboade-l din temnițele minții.

Nimic n-au să te-nvețe savanții. Dar alintul
Suav al unor gene o să te instruiască
Ce este fericirea. Preschimbă-n vin argintul,
Căci țărna e grăbită ca să te găzduiască.

S-au desfăcut în juru-mi, aprinși iar trandafirii.
Desfă-ți și tu simțirea în bucuria firii.
C-un înger blond alături, ia cupa și-o deșartă,
Căci îngerul cel negru al morții-așteaptă-n poartă.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Rubaiate" de Omar Khayyam este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -29.00- 20.99 lei.

 

1
Hermandecrocu [din public] a spus pe 29 aprilie 2017:
Adevarul nu are moarte el dainuieste peste timp si vremuri, viata omului este o fractiune nesemnificativa la scara universului a spatiului si timpului, indemnul de ati trai intens clipa imbraca in raze de lumina precara existenta a omului de atunci si intotdeauna, oricare ar fi plebeu sau suveran! Traim murind si astazi cu aceleasi ganduri de peste mii de ani, simtite, traite si exprimate in viersuri a reputatului Omar Khayyam
2
Agamemnon [din public] a spus pe 30 aprilie 2017:
Ce poeți mari
au trăit în Iran,
pe vremea când America
nu fusese încă inventată...
3
daniel stanciu [din public] a spus pe 1 mai 2017:
Ce poezie se scria in Englitera cand Grigore (intr-o) Ureche se canonea sa adune laolalta o sama de cuvinte in frageda (si sovaielnica) pruncie a literaturii romane?
4
Agamemnon [din public] a spus pe 1 mai 2017:
Danilo!

Pana lui Grigore (într-o) Ureche
te-a alfabetizat,
indirect,
și pe tine,
peste secole,
monourecheatule!

Aluzia a fost
prea fină
pentru pielea ta doctă,
dar bine tăbăcită...

America ridiculizează
pas cu pas Iranul,
îl sperie cu Mama,
Bunica și Străbunica Bombelor.

Că la asta se pricep
"cauboii" moderni

Ori în Iran era civilizație
pe vremea când bizonul
era cel mai deștept animal
de peste Marea Baltă.
5
daniel stanciu [din public] a spus pe 2 mai 2017:
Dusca si sarmaua lata, ce ficat aveam odata!
Ironia dumitale e intr-adevar subtire, trasparenta pana la invizibilitate. Mutatis mutandis, se poate constata ca dl Bolliac era in stare sa foloseasca virgula pe hartie in vremea in care micutul Eminovici nu era capabil sa intrebuinteze acelasi semn de punctuatie decat pentru a umecta glia stramoseasca. Faptul de a fi inaintea cuiva din punct de vedere cronologic nu atrage cu sine o prioritate valorica. Mai ales intr-o lume care pare mai curand guvernata de legile evolutioniste ale lui Darwin, decat de pravilele creationiste ale lui Popa Tanda. Maimuta a fost inaintea omului, sa respectam maimuta si tot ce tine de ea in infrastructura noastra de mamifere maimutoide! Cu ce ma incalzeste ca in anii 60-70 am avut o echipa masculina de handbal exceptionala? Cel mult, privind in urma te poti simti profund dezamagit de prezent. O glorie apusa se cuvine venerata in taina (intr-una din cele patru debarale ale inimii) pentru ca altfel n-ai putea indura rusinea prezentului.
Cei care fac istorie privesc mai degraba spre viitor decat spre trecut. Nostalgia e contraidicata celor care vor sa schimbe lumea dupa necesitatile lor spirituale (si fiziologice). Pe de alta parte, blazonul (trecutul glorios al tarii) se cuvine a fi respectat. Mostenirea inaintasilor ar trebui sa-i oblige pe urmasi. Insa nu la elogii retrospective, ci la conduite proactive, pe masura faptelor trecute. Americanii n-au o mostenire culturala impresionanta (cu exceptia movilelor produse de bizonii supraconsumisti). Insa la ei e impresionanta dezvoltarea exploziva (inclusiva la propriu) pe scena istoriei (inclusive in domeniul cultural). Sunt popoare mari (multe din Orient) care au intrat intr-o letargie istorica prelungita. Gestul americanilor, explozivi prin excelenta, de a incerca desteptarea lor cu o “mama a tuturor bombelor “ nu e chiar atat de condamnabil cum sugerati dvs.

Comentariu

Numele (obligatoriu)

Adresa de e-mail (nu e publicată, este important să fie scrisă corect)

Dacă ai cont în Forum, este valabil și pentru comentarii sau alte facilități. Autentificare »

Comentariul trebuie să aibă un ton civilizat și să se refere la subiectul citatului, altfel va fi șters. Pentru mai multe informații despre criteriile pe care trebuie să le respecte comentariile, citiți Regulamentul.

Pentru a discuta despre alte lucruri decât cele care respectă tematica acestei pagini, se poate deschide un subiect în Forum.


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Discuții similare în Forum

Mai multe în Forum »

Fani pe Facebook