Existenţă?

De ce ne-am învăţat cu mâine
Simbolic, cum o nouă pâine;
Ca să trăim un neştiut
Făcut mult gând ş-un pic de lut?

Este-o amânare a datoriei
De-a face plinul farfuriei
Cu crez de multe idealuri...
Înecate în perpetuui valuri!

Cărăuşie-n fapt de carne
În modele lumea să răstoarne;
Ne purtăm măştile de bal
În falsul lumii... Teatral.

Ne clădim singuri în compuşi
Din alţi nefericiţi răpuşi,
Exultând forme de estet
Pe-un fals de fizic-epitet.

Ne fabricăm singuri repere
Neştiind ce etalonul cere;
Crezând că noi decidem mâine...
C-un hoit făcut la fel la câine!?!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!