Comentarii despre Câinele

Câinele

Când ai un câine sincer, care-ţi păzeşte vatra,
Şi un vecin aruncă cu piatra în căţel,
Dulăul se repede să muşte-ndată piatra
Şi nu pe nătărăul ce-a dat cu piatra-n el.

epigramă de M. Pacuvius din Râsul lumii la români (2010), traducere de Gabriel Teodorescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Votează! | Copiază!

Nu este introdusă data naşterii pentru M. Pacuvius. [Caut pe Google] [Adaug data naşterii]

Paul Preda Păvălache [din public] a spus pe 3 aprilie 2012:

Minunate exprimări are acest autor adevărat, de epigrame. Sunt constatări din realitatea cotidiană. Am văzut cu ochii mei, câine... rău, şi care... a muşcat purşisimplu... din piatră nene. Era şi înfometat bietul de el, şi omul... rău, mai rău decât câinele, că nu pot să-i spun alcumva, a dat tare cu piatra să-l lovească. De regulă, fug... în situaţii de acest fel, dar acesta... nu: mai să-l mânânce pe respectivul, cu piatră cu tot. Şi a fugit... până la urmă, iar câinele, a pus ochii acum... pe mine(scăpase cu lanţ cu tot de la o firmă din apropiere), să mă facă praf. Şi ştiţi bre... ce am făcut? Am fluierat... zicând că-i dau ceva de mâncare, săracu, şi bietul de el. Şi el, deodată... a dat din coadă(semnul lor de iubire), după care... m-am aplecat uşor jos, am luat foarte uşor(că se uita atent la mine ce-i dau), o piatră, apoi... am aruncat-o cât am putut, nu în el, ci... lateral... departe. Câinele, văzând că am scos din sacoşă... acel... "os", s-a bucurat tare, şi a rupt-o la fură să prindă repede piatra. Aşa am rupt-o şi eu la fugă, m-am uitat apoi să văd ce face câinele acesta rău, şi săracul... pe cuvântul meu dacă nu... şedea cu piatra în gură, şi se bucura, apoi, lăsând-o uşor jos, s-a retras cu lanţ cu tot, de unde scăpase. Era noapte, după miezul nopţii, şi ce făceam eu căci, trebuia să trec podul acela spre casă? Zilele următoare, păstram o bucată de pâine, în eventualitatea, că mai scapă acel câine. Chiar am stat de vorbă cu paznicul de acolo, şi zicea că, a sărit chiar şi la el, şi-i tare rău... să ne ferim de el. Şi... i-am dat zile la rând, câte o bucată de pâine, pe care ştia... căci o prindea săracul... din aer, din zbor. Cine-i om, şi cine-i câine? (Din bucata mea de pâine, am crescut un om şi-un câine; câinele îl dau afară, sare gardul, intră iară... ştiţi cântecul nu?). Mulţumesc pentru atenţie.

Câinele

Căutare

Dicţionare

Discuţii similare în Forum

Fani pe Facebook