Mirare
Mirare întreruptă
înflorirea cireșului negru,
altar, de miros
sfințit.
Căpriorul simte
cum îi cresc cornele-n stele,
două inelare-nuiele.
Noapte de vrajă
unde să plece?
Cum ne farmecă luna,
cum mă nasc
când nu mă mai nasc,
cum mă mir
părăsit de suflet!...
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (27 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre noapte
- poezii despre negru
- poezii despre naștere
- poezii despre creștere
- poezii despre cireșe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.