Omule, oricine ai fi
Omule, oricine ai fi,
Vine și la tine o zi.
De ești bogat sau sărac
Și tu vei fi judecat.
Oricâte conturi ai bancare
Să știi: ești numai o suflare
Și acele conturi nu-ți slujesc
De suflet de nu te îngrijești.
Căci sufletul-n viața ta,
Are nevoie de ceva
Ce poate tu nici nu gândești
Sau poate vrei să îl rănești?
El vine de la Dumnezeu
Spre El tânjește tot mereu.
Și atunci când tu te-ai împăcat
Cu Dumnezeu de-a devărat,
Să vezi ce suflet mare ai.
La conturi mari ce le visai
Importanța tu nu le mai dai
Căci sufletul îndrepți spre Rai.
Și-ncepi apoi a te-ntreba
De unde vii
Unde-i pleca
Ce sa-ntâmpla cu viața ta.
Iar sufletul te va-ndrepta
Să mergi și tu la Golgota.
Căci viața cineva și-a dat
Să ai iertare de păcat.
Să vezi sufletul chinuit,
Ce bucurie a primit
Căci nimeni nu ți-o poate da
Doar El, Isus din Golgota.
Ori ești bogat, ori ești sărac
Tu Domnului să-i fii pe plac
Căci banii nu-ți pot garanta
Căci vei ajunge-n Slava Sa.
poezie de Elena Fărăgău (21 ianuarie 2009)
Adăugat de Alexandra
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.