Împărăția Ta
În inim-ascunsă este o-Împărăție
Cum alta nu este, nu poate să fie,
În care fiecare e bun și iubește,
E-un tărâm unde rugăciunea rodește.
Acolo e mereu primăvară, flori,
Acolo e lumină, sunt îngeri, nu-s nori!
În țara aceia durerea, ura dispare
N-ai foame, n-ai sete și n-ai supărare.
În acel loc plin de lumină doresc să ajung,
Dar drumul doare, e greu, este lung.
Merg, merg de-o viață, pe calea cea strâmtă
Dar teama că n-o să ajung mă frământă.
Ca Fata Morgana, în depaărtare
Acum se apropie, acum iar dispare
Hotarul acelei Împărății ideale
La care m-așteptă cu multă răbdare
Întinse și calde mâinile Tale.
poezie de Dorina Stoica
Adăugat de Dorina Stoica
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.