Muţenia scrisului... "decidia scriptum"

De câte ori nu-ţi vine să tot scrii
ce vezi sau ce trăieşti;
un mult mai mult decât scenariul...
şi nu izbuteşti,
ori pur şi simplu nu ai darul,
ori vrei să-ncepi
şi nu-ţi revii,
că iese altceva
şi nu pricepi;
e vis, aivea?

Se spune "asta-i culmea";
mintea nu-ţi redă mereu tot ce percepi
şi dezolant renunţi
dintr-un păcat
al neputinţei,
păgubind-o, lumea...
decrepi,
neîncrezător credinţei
de menirea de-a-nvăţa s-o-nfrunţi;
rămâi printre mulţi alţii, nerealizat,
un figurant
din lotul celor mulţi,
atot credul marcant,
un expirat...

Şi îţi revii...
că nimic nu s-opreşte
şi niciodată nu-i perfect la fel;
e ca şi un erizipel
ce-l poţi avea din nou,
îţi schimbă pielea-n alt erou
şi iar nu te mai ştii...
eşti încă mutul ce nu poţi să scrii,
că tot se moşteneşte,
prosteşte,
ca şi cum e perfect normal
că orice-i inegal?...

Şi timpul trece, trece;
se spune că de nu vorbeşti la 7 ani
e iremediabil,
rămâi un inuit abil
... de animal,
iar de nu scrii
-cam nouă printre zece-
"decidia scriptum" ai putea fi...
ca stinşi definitiv, vulcani

Asta e!!!...
Ca orişice
şi pasărea pe limba-i piere;
dar ea nu-i programată ca să scrie,
n-are o astfel de avere,
ne-ncântă-n cânt, culori, plăcere
şi sunetul din care poate-am învăţat
de multe zeci de mii de ani... ne-a înălţat,
ne-mbie...

Dar ne-am pierdut, profani
pe treapta sclavilor de bani,
simpli consumatori
de unice înscrisuri ce vor dăinui
se pare;
lumea se va alcătui
din suflete ce şi-au croit... valoare!
Nu va fi poza timpului, de grup,
ci paparazzi ce vor vinde
scump, nu numai trup...
şi vor pretinde
unici crema,
căci voi ce-i leneşi sunteţi anatema,
lenea, creeând tagma de profitori
... de scriitori!
Oroare!!!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!