S-a stins Cavalerul (In memoriam - Arthur Porumboiu)
S-a stins Cavalerul, King Arthur s-a stins,
cu rana de cuvinte la vedere,
cu pana încleiată de albastrul
legendei propriei lui dimensiuni.
Aduceți căni și pahare și lume
să sece izvorul, aduceți și orbii
din Avalon, ce-i neînvins și solemn,
cu altă armură, la Tomis să vadă.
Un dux bellorum fără Camelot
stă neclintit peste fapte prescrise,
între străvezii și suave silabe,
"precum bugării pe apă".
"Poet de geniu"- cum îi plăcea să se-alinte,-
la pontul cu iarnă-noblețe,
s-a stins Porumbelul străpuns de ursită
și pasiunea luminii mărețe.
Durere slăbită, uitată departe,
ce bate din aripi tot mai încet,
s-a dus Cavalerul cu trupul inert
să ceară un tron de odihnă.
poezie de Vasile Durloi
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre uitare
- poezii despre porumbei
- poezii despre poezie
- poezii despre odihnă
- poezii despre lumină
- poezii despre genialitate
- poezii despre durere
- poezii despre cuvinte
- poezii despre aripi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.