Uneori îmi este suficient să scriu în gând
Trec. Trece o dâră. Adorm.
Eu. Azi. Mă transform.
Uneori îmi este suficient să scriu în gând.
Scriu în somn. Rând după rând.
Scriu și rescriu (de parcă aș număra oi).
Pe mine mă scriu. Așa suntem doi.
Uneori găsesc versul perfect. Îl notez.
Mă bucur în sine mea. Jubilez.
Apoi trec mai departe.
Liniștit. Iată un sentiment aparte.
Apoi adorm. Brusc. Așa cred.
Visez. Mă reped.
Liniștit e somnul acela târziu,
presupun (eu altul nu știu).
Apoi suflă vântul (ar vrea să mă absoarbă).
Apoi foile se agață de iarbă.
poezie de Călin Hera (2010)
Adăugat de Dan Costinaș
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.