Tăcerea
Cobor pe câmp o dată cu-nnoptarea,
Sunt pretutindeni și nu-s nicăieri,
Mă prinde pitulată nemișcarea;
Dar pier, cu glasul tare de mă ceri.
Mă sfâșie cocoșii, câinii mă latră,
La iaz mă joc cu luna plină-n stuf,
În jurul lămpii ațipesc pe vatră,
Și satul doarme-n mine ca-ntr-un puf.
poezie celebră de Ion Pillat
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.