Bisturiu

Inveterat de adâncimi precise
de secţiune sigură,
fără greşeli,
sau tremurări de mână
absolut interzise,
ce ar putea tăia o vână
ce picură,
stoarsă prin mişeleli.

Un scalpel
mai cadaveric spus
la lama ucigaşă
intronizată aşa de un mânuitor
ce nu s-atinge singur,
un... mântuitor
sus pus,
învăţăcel...
cu cursuri ce-a făcut acasă.

Un blestemat
de nume alegoric,
iniţial un panaceu,
când tăietura fizică
era singurul leac...
o sângerare critică
cu gustul venisecţiei de euforic
ce-acum se practică de... derbedeu,
ce taie altora din tot... Un deplasat.

Inexplicabile alegeri
sunt neatinşii, mulţi,
cei cu tupeu
de proşti ce nu ştiu de ruşine, doar să fie
casapi, stând în prelegeri
de tăiat în carne vie,
nişte satrapi inculţi
... prin nu ştiu ce anume, protejaţi de Dumnezeu.

Ce... bisturiu,
ce-l mânuieşte orice ageamiu
oportunist,
târziu recultivat
prin înşelat,
-în mintea lui de autist-
ce taie dureros, în neştiinţă, în viu,
helas, un declasat,
Ptiu...

Noroc că nu m-am pus pe masă...
încă-s viu?!?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!