O mireasă şi doi câni

O mireasă şi doi câini,
Câinii dorm de săptămâni,
Iar mireasa scrie-n lacrimi
Mirelui din vechiul Sarmis.
Ţi-n mână o ţigară,
Mândră e pe dinafară,
Ea priveşte în viitor,
Mulţi o văd şi mulţi o vor.
Muza mea, iubeşte-mă,
În iubire, cleşte-mă.

Harababură, zice cu dispreţ,
Criticul în naltu-i jeţ,
Cad capete tăiate la maşină,
Iar trenul meu plecat-a din Chitila.
O vrabie în palmă mi-a rămas,
E propriul suflet, caută un pripas.

O rază de soare în apă,
Merg şi pe urma ei,
Poate de moarte mă scapă,
dau de-n castel cu polei,
o castelană înaltă,
blondă şi fără cusur
văd cum mă primeşte,
îndrăgostit sunt, vă jur,
apă vie-n artere
simt cum pătrunde şuvoi,
astăzi voi scrie poeme,
mâine voi un moroi,
raza de soare se stinge,
vine şi noaptea cu draci,
eu voi fi prinţul din Togo,
am să vă-nvit la colaci.
Toţi o să fiţi, numai unul
O să lipsească, eu ştiu,
Că despre mine e vorba,
Sigur eu n-am să fiu.

Cu anii te-mbunezi, te înrăieşti,
Iar pierderile sunt mai mici,
Pierzi un amic din Timişoara, Bucureşti,
Câştigi un loc în stele, licurici.
Ai scris, n-ai scris, oricum vei fi uitat,
Te pomeneşte-un dicţionar cu multe file,
Rămâne-un vers ori poate un citat,
n-are răbdare timpul şi nici milă.
Răsare-un geniu tânăr, fericit,
Apoi vin generaţiile geniale,
Tu stai şi scrii ca într-un schit,
Chipul Iubitei te aşteaptă blând în Vale.

Mulatră e soarta, iar poarta şi vatra
Sunt negre şi grele, ce chestie, trestie,
Ochii pe ochi, urechi pe urechi,
Puricii strigă URA, vidivechi.
Lumea, baloane albastre, săpun,
Gluma, baroane, mă doare postum.
Merg înapoi, înainte-napoi,
n-avem nevoie de griji şi nevoi.
Abel şi Cain sunt fraţi, noi doar veri,
Dragostea fu îngropată mai ieri.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Votează! | Copiază!