Sepia officinalis
în țara unde gheața e stăpână
un bob de jar cu care să aprindă
de mult un primitiv purta în mână
foc salvator la tribul ce colindă
dar sepia perfidă și ciudată
pe nootka-i prăduiește și ia jarul
(așa cum doar legenda ne arată)
sporindu-le și grija și amarul
la foamea aspră care-i asuprește
se-adaugă o nouă tragedie
bărbatul de îndată se gândește
la lopătar să-i scape de urgie
cerbul semeț a înțeles povara
ce-i apăsa pe oameni și-a pornit
spre cuibul unde-ascunsă e comoara
și-n două salturi locul a găsit
cu octopodul luptă pe-nserate
smulgându-i strălucirea de jeratic
și vine aducând cu bunătate
averea scumpă cu simbol hieratic
de-atunci s-a conturat pe veșnicie
un trainic și fierbinte simțământ
ca nootka să iubească și să știe
că cerbul i-a salvat pe-acest pământ
poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Ovidiu Oană
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre salvare
- poezii despre țări
- poezii despre tragedie
- poezii despre simbolistică
- poezii despre iubire
- poezii despre gheață
- poezii despre foc
- poezii despre comori
- poezii despre bărbați
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.