Ornicul toamnei

toamnă târzie
de ce ucizi lumina
vie
şi sufli-n jocuri irizate,
cu pieritoarele minuni
şi vântul care bate.

şi trandafirul stă
să cadă
sărutând roza
de zăpadă,

doar ornicul
ce sună rar
prin timpul brumei
de cleştar
în lungi bătăi
crepusculare
peste vecia care
moare,
doar el
murmură-ncins
şi greu
despre prezentul trist
al meu.

toamna în culori
portocalii
îmbracă pomii
fistichii,
iar rândunelele
perechi
în slava cerului
se suie
în luminiş de foi
gălbuie..

la geam nasc
zodiile vii
trecând mereu
în veşnicii
şi clipa care a fost
să fie
în veci de veci
n-o să mai vie,
se-ascunde
dup-un văl de nor,
precum e totul,
trecător...

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (25 septembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Votează! | Copiază!