Dovada mea de nebunie
v-am presimțit demult veninul
ce-n inimă aveam să-l simt
cum picură... apoi cum mint
toți cei ce vor să bea din vinul
în care m-au zdrobit cu totul
strugure tânăr, dulce-amar
ca să mă treacă-ntr-un brumar
dar n-au putut să-mi stingă focul
privirii, în care am cuprins
nu numai cerul, și pe voi
și n-am să cer nimic 'napoi
vă las și gândul că ați învins
atâta doar o să-mi mai fie
scrisul acesta-n ultim ceas
ca o iubire ce-a rămas
dovada mea de nebunie
poezie de Ștefania Pușcalău (14 septembrie 2011)
Adăugat de Ștefania Pușcalău
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.