Existenţa nu-i culpabilitate

Cum soarele, ce ne va arde într-o zi
Şi luna se va prăbuşi din 'nalte ceruri;
Nu-i vina ignoranţei, de-a nu şti,
Să scoatem adevăr, dintre misteruri.

Ne pierdem timp în duşmănii şi crime
De mii de ani, în loc, tot, să iubim
Şi singuri ne-acordăm drepturi divine;
De cine glob... să descotorosim!?

Creaţii ori evoluţii de am fi,
Nu are vină şobolanul din canale;
Nici de-a-ndura mizerii de-a trăi,
Sau de-a nu fi model, pentru jurnale.

Ne-am pus în gând, comete să distrugem
-Şi nu noi le-am creat- şi nu ştim scop.
Şi răzbunărea, în cântar... o punem???
Doar ce-am plătit, deja, tribut lui Halley Bopp!...

Agnostici cu pretenţii, invocăm
Drept, de-a da fiinţei calificative;
La şarpe îi luăm pielea şi o-mbrăcăm
Şi lovind cai, cu bici îi umplem d-invective.

Păianjen ştergem, doar că-i inestetic
Şi slugi ne-alegem, de servit la masă...
Eutanasiem, purtând discursul în patetic,
Crezând că ordinea, este neştiinţa crasă.

Avem drept, oare, de-a crea criterii
Pentru frumos, corect sau pentru bun,
În loc să ne-acceptăm, parte a creerii,
Cu umilinţa de-a fi parte din comun?!?...

Suntem mai răi ca fauna şi flora
-Ce-n rase, specii, necondiţionat,
Nu vor trăi Sodoma şi Gomora-
Căci se susţin nativ, nu ştiu păcat?!

Urâm, nedrept, anume existenţe
Având criterii false, personale?!
Nişte infatuaţi, în fapt, incompetenţe!...
Inteligenţii-n top, cu craniile goale!

În practicile teoriei eronate,
-Pretinşi la cursa cine-n vârf să fie-
Fals ne susţinem unica dreptate;
De-a avea doar singuri... dreptul la prostie!?!

În fond, tot ce există are-un rost;
Nu-i sens să-i stabilim întâietate
Fără de drepturi de autor, la bun sau prost...
Existenţa-n sine nu-i... culpabilitate!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!