Așteptare
Va mai avea puțin de așteptat pianul
până ce degete prelungi au să-l alinte,
până ce noaptea o să-și lase voalul
să fie zdrențuit de lumânări aprinse.
Va aștepta s-adie iarăși vântul
perdele diafane să-nfioare
și-n miez de noapte va-ngheța cuvântul
lăsând doar muzica să se strecoare.
Când mâinile vor luneca pe clape
și sunetele se vor înălța curate
Regina nopții cu parfumu-i tainic
va înflori în calea celei așteptate.
Vei tresări-auzindu-i pasul
și foșnetul mătăsii te va-nfioră
va suspina pierdut pianul
când pentru trupul ei îl vei abandona.
poezie de Viorel Mitea (17 decembrie 2007)
Adăugat de Viorel Mitea
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorel Mitea. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.