Pașii versului...
Pașii rămân cu urmele postume,
deslușind cărările cu sens invers,
dar rămân învăluiți fără nume
dacă n-au itinerariile prin vers.
Poemul vindecă în amintiri
pasul nimicului din întuneric
cu liniștea caldă pusă în priviri
de curcubeul cu ecoul sferic.
Versul te învelește cu iubire,
schimbând lacrimile cu stropi de rouă,
iar prin pașii din omeneasca fire
mută drumurile pe-o cărare nouă.
Poemul nu vrea drumul rătăcit,
acum doar atâta aș mai spune,
în vers e comoara celui fericit
și este drumul către rugăciune.
poezie de Constantin Rusu din Rânduri pentru gânduri (volum de poezie) (iunie 2011)
Adăugat de Constantin Rusu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.