Rup alergarea la a patruzecișitreia rostogolire
prin cenușa labirintului de valori
râd,
centrată fiind pe a patra fugă din crucea Cuvântului.
se schimbă fețele lunii când ochiul deschis,
candela reaprinde în tâmpla pământului.
nu se întâmplă nimic.
un simplu fapt banal de a fi
și un țurțure în inima largă a sentimentului.
inutilitate și încă puțin gând,
balansându-și picioarele firave
între joc și lumina dintâi.
restul e cacialma.
o bătaie continuă de clopote false
și strigăte lejer destrămate de cântecul păsărilor
aproape călătoare...
tac.
surâde tâmpla,
în ultima plecăciune
în fața unor icoane
pictate de mâinile copilului orb.
îngerii sunt îngeri.
o tușă de culoare și-a aninat pumnii mărunți
de irișii goliți de fericirea unui joc rotund.
doare.
nu se întâmplă nimic.
mai este o vară după toamnă, după iarnă,
undeva, în colțul emoțiilor de primăvară...
poezie de Anne Marie Bejliu (6 august 2011)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.