Simțul grotescului...?
Sunt extaziat,
pe zi ce trece,
că România-i unicat
... în topul celor zece?!?
... Și-i doar prin farmec
sau minune;
nu de popor harnic
și nici de-nțelepciune!?!...
Noi plini de idei
și cu-n scop precis;
de-a nu da ce iei
și a nega înscris,
-mult mai explicit-
după ce luăm bani,
declarăm falit;
ca bancheri-golani!
... Și la mare scară,
Ce vrea FMI (???)...
Creditu-i la... țară
și-avem mulți... copii!!!???
Banii, înapoi,
nu vrem să-i plătim;
băncile-s la noi
să ne tolănim!
Chiar de nu producem
-stând muncind la "stat"-
și pierderi inducem...
Vrem salariat!!!
Străini, să muncească,
lucrul nu-i de noi;
să ne mai slăbească
că avem nevoi,
iar pentru slăbit,
lifting, năbădăi,
cancer, plictisit...
o-avem pe Tatoi,
ce-a scăpat de-o doagă
și s-a făcut bine,
mare oncoloagă...
înghițind albine?!
Și-o nemuritoare
-o avem... pe veci-
dintr-o învățătoare...
ce ne face legi
nemâncând... nimic(?!?)
șaptezeci de zile
(s-angrășat chitic,
scriind facsimile)...
Odârliți folk-iști
și actorii mari
-toți oameni politici,
toți parlamentari,
sefi de sindicat-
sunt patroni, miniștrii...
Țipă-n rol pe scenă
mai rău ca... artiștii!!!
Să ne creștem poll,
ne-am trucat răpire
și juma de secol
n-o s-avem vreo știre...?!?
Dacă ești corupt,
fă-te magistrat;
poți, neîntrerupt,
s-o ții pe furat!
Șanse n-ai de-a fi
-de te vrei cu școală-
fără pușcării
și cu punga goală,
iar la noi, partide...
sunt doar bășcălii;
cu bani prin firide,
crezu-n bogății,
se țin toți o roată
-opuși pe neve-
cu-mpărțeli la gloată
de tot... ce mai e (?!?).
Aleșii, la vot,
nu-s o garanție!
-Oare ce-ai crezut?!...
Este-o utopie!!!...
Patru ani de zile
se schimbă-n idei;
își cumpără vile
și-s din lupi... căței!
E-o simplă părere,
c-un simplu final;
ne mascând... "tăcere",
trăim... carnaval!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.