Arânjilii nopţî (poezie în grai bănăţean)

Arânjilii nopţî în mine să bat,
Să răstoarnă vara pârcu prăstă sat
Şî atâta buie sub stâlpi dă lumină
M-apucă, mă strânje şă m-i să închină...

O primesc în lumea - opăşită toată,
Îi sâmt greomântu ei dă altădată
Năpăgeşce, fură şi mă umple tot,
În bătaia lunii pline mă socot.

Am ajuns, pucerea nopţî o aşier
Şî - n atâta vara, rătăşesc şî pier
Umbre dân şenuşa soarelui dă ieri
Măi găsăsc în gându slăbit dă puceri...

Mă oceş, am gânduri toace becejâce,
Arâjilii nopţî îs măi oceşâce
Ş-adormi cu vara parcă măşcioane,
Şe nu-m lasă noapcea numa o gorgoane.

poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Votează! | Copiază!