A sosit timpul...
a sosit timpul...
timpul meu, timpul tău, timpul soarelui.
e încă ziuă... de ce atât de repede?...
să mă grăbesc
căci altul așteaptă în locul meu
să intre-n mulțime.
îl va chema la fel?... va avea același suflet,
același vis neatins, același plâns necurmat
îi va uda locul strâmt din mulțime?...
e apus de soare,
e apus de om
și nimeni n-a observat
ultimul meu zbor
în cădere
poezie de Horațiu Aurelian
Adăugat de Horațiu Aurelian
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Horațiu Aurelian. [
1 Emilia Nedelcoff [utilizator înregistrat] a spus pe 11 februarie 2010: |
| Versuri profunde, păreri de rău, regrete... Regrete, poate pentru ceea ce a fost și nu va mai fi sau poate pentru ceea ce n-a fost și ar fi putut fi. Versuri, ce poartă și ele, adunate în cuvinte, parfumul efemerității... Doar cuvinte de laudă cu privire la această poezie. Pot spune, că, m-a impresionat cu adevărat înca de la prima citire. Felicitări autorului acestei poezii! |
2 Angy [din public] a spus pe 5 iunie 2011: |
| Cuvinte ce au facut ca sufletu-mi sa vibreze. Cat adevar!..."timpulmeu, timpul tau "....Ma inclin. |
3 Condorul [din public] a spus pe 5 iunie 2011: |
| e apus de soare / e apus de om ...Foarte frumos! Rog intrebati meteorologul de serviciu daca are aceeasi parere. |
4 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 13 februarie 2014: |
| Acolo unde nu există iubire, gândul nu poate pătrunde în minte. |