Un arici zis "Plimbărici"
În grădină a sosit
Într-un loc mai părăsit
O pereche de arici
Ca să caute furnici.
Dumnealui e Aricel,
Iute e ca un prâsnel.
Dumneaei, o Aricuță,
Sprintenă și hărnicuță.
Cu hăinuța lor de ace
Au doi pui ca ghemotoace:
Unul este Ace Mici,
Celălalt e Plimbărici.
Când sunt singuri, cei doi frați
Sunt cam neastâmpărați.
(Ați văzut arici cuminți
Sau, poate, cocoș cu dinți?)
Ziua și-o petrec în joc
Și nu stau o clipă-n loc.
Tata, mama, la vânat
De trei ore au plecat
După broaște și furnici,
Hrană bună pentru-arici.
Nici nu s-au îndepărtat
Puii s-au încăierat
Pe vreo gâză sau un pai,
De stârnesc mare alai.
De hârjoană, obosit,
Ace Mici a adormit.
Frate-său, știți, mai zglobiu,
Deși ceasu-i cam târziu,
Pleacă singur la plimbat
Pe un drum puțin umblat.
Plimbărici e un voinic,
Nu se teme de nimic.
Ia priviți-l ce fălos
Calcă frunzele pe jos!
"Trilu-li-lu, bine-mi pare
Că sunt liber și sunt mare!"
Și așa-i de zăpăcit
Că-ntr-o groapă-a nimerit...
"Văleleu" în gura mare
Plimbărici se vaită tare.
Scoateți-mă de aici
Că sunt cel mai bun arici!
Tot ce vreți am să vă dau
Și promit, acasă stau.
Vai, lăbuța, vai, mă doare,
Nu m-aude nimeni, oare?
Vedeți bine, negreșit,
Ajutoarele-au venit:
Un motan și o pisică,
El mai mare, ea mai mică.
Patru ochi privesc în jos
Cât e de neputincios.
"Ce-o fi astă creatură?
O fi bună de friptură?"
Hmm... se linge el pe bot,
Îl înghit cu țepi cu tot!''
Și-l atinge, dar degrabă
Un țepoc îi intră-n labă
Iar motanul și-o pisică
Miaună și fug de frică.
- Ce te faci măi, Plimbărici,
Dacă sperii și pisici?
Necăjit e mai apoi,
Nu mai face tărăboi,
Tace și de teamă el
Că-l aude vreun cățel.
........................
După-o noapte și o zi
Grădinarul îl găsi
Și îl scoase pe arici
Care-acum... e pe aici!
poezie pentru copii de Gabriela Gențiana Groza din Papucul păpușii (2001)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.