Tattoo
Te aștept în jurul apei moi ca mătasea
voi fi acolo, dincolo de tăcere
cu mâna înfiptă în ruină
tot așa îmi ții golul acela plin de lumină
va fi ca o rostire cuminte, îmi spui
nesocotind vertebra înfierată
și părul tău răvășit de prea multă vară
frica din mine odată ocară
fărâmă din spicele albului grâu
obrazul meu stă rezemat pe o piatră de râu
că suntem vii, ne ascundem
pe după rândul din spate
cu așa mângâiere curge veninul tău
atât de necruțătoare ți-e pielea
mâine parfumată-n alt tatuaj
astăzi pe coapsă, îngrozitor de sus
te doare la atingerea sărutului meu?
așa, ca o rană, până spre sevă
gălbuie și harnică evă
să ocolești iarba muritoare de dor
de trufie, nerăbdare, blândul tău nor
plouă cu sânge precum hotarul călcat
în picioarele goale
în toate strigătele ei până să se răscoale
privindu-te-n ochii liliachii
trepte ce se clatină până la cer
prin ființele noastre mergând de-a bușilea
cu genunchii goi pe pilitură de frunze uscate.
poezie de Octavian Anuța
Adăugat de Octavian Anuța
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viitor
- poezii despre tăcere
- poezii despre sărut
- poezii despre sânge
- poezii despre râuri
- poezii despre păr
- poezii despre prezent
- poezii despre ploaie
- poezii despre picioare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.