Călăuzire

Cântă-ţi avuabila rugă înainte de culcare,
Tu, înger răzvrătit,
Şi priveşte steaua călăuzitoare
Cum îţi mângâie părul întunecat
De secole întregi.
Culcă-te cu jindul veşniciei,
Dar trezeşte-te în acelaşi moment
Pentru a domni asupra
Magnificelor edificii
În care îţi tăinuieşti neânţeleasa,
Dar divina frumuseţe;
Dornic de moarte
Priveşti cu ochii de cremene
Cum se-nvârte totul împrejurul tău –
Şi zâmbet, şi ispită pandorică, şi nimfe fermecate
De sclipirea pielii tale uşor
Nuanţată în culoarea brună;
Stinge steaua de pe cer
În palma ta
Şi lasă defunctul duh
Al stelei victorioase
Să-ţi fie călăuzirea
În zborul fenomenal
Printre frântele decade
Căzute în urma ta.

poezie de Mariana Bubuioc (18 iulie 2011)
Adăugat de Mira Condor
Votează! | Copiază!