Norii
Norii gândurilor noastre înnegresc a vieții rază,
Și cereasca ei căldură care se revarsă-n zâmbet ne îngheață în privire.
Umbra-i început de noapte, libertatea-i îngrădire.
Vorba curge greu și parcă `n-urma ei doar ran`apare,
Viața pare fără noimă.
Și-ncet, făr` a da de știre, bezna se revarsă-n alții
Semănând nefericire.
Dac-am fi singuri pe lume, condamnați am fi de-a pururi.
Nici un vânt de alte gânduri n-ar începe ca să bată,
Gându` nost l-am bate-n cuie,
Gândul ne-ar fi lumea toată.
Când in zarea altor gânduri vântul bate numai soare
Norii se prefac în picuri, sau dispar in depărtare,
Norii curg ca niște raze stropi de binecuvântare.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ruben Bucoiu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.