Și cade amintirea...
Și cade amintirea
ca o apă de jăratec
Chipul tău prelins în stele
arde chipul meu noptatec.
Întrerupt, izvorul curge
peste culmea de ninsoare
amintind tăcerea clipei
ieri bătută doar de soare.
Numai liniștea privirii
în afară se arată.
În privirea dinăuntru
bat din nou la tine-n poartă.
poezie de Costel Petcu din Foaia literară (1980)
Adăugat de Girel Barbu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Costel Petcu. [Vezi poezii despre tăcere, poezii despre trecut, poezii despre stele, poezii despre ninsoare, poezii despre apă, poezii despre amintiri sau poezii despre Soare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.