Jurnal (Februarie-Aprilie)
Cartofi mari cât grenadele îmi adusese-n plasă
Și, cum aveam curentul tăiat, plecând îmi spuse:
"Vin repede, am eu niște lumânări acasă".
Lăsase-n baie farduri, ultima dintre truse.
S-antors, fără mantou, cu, doar tupeu, sâni dezinvolți,
Viu atașată. Mie-mi trecuse-o lungă tuse,
La RENEL, achitasem, vai, cartofii aceau colți.
De lumânări uitase, Ziua, oricum, crescuse.
poezie de Emil Niculescu din Zona Zoster
Adăugat de Girel Barbu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sâni, poezii despre lumânări sau poezii despre acasă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.