Ultima poezie
Ei, bine, iubiților,
albaștrilor, imprevizibililor,
eu nu mai scriu poezie!
M-am hotărât s-o trăiesc,
să mă atârn în ștreang
de dragul ei și să-i măsor
ca o pendulă secundele...
Mai mult, m-am hotărât
să o falsific;
știind că azi sau mâine
un meteorit întâmplător
va spulbera numele
și prenumele celebrității
lăsându-ne orbi, ca pe Homer...
Această poezie e ultima,
am îndreptat-o spre tâmplă
și mă pregătesc
să apăs pe trăgaci...
poezie de Lucian Mănăilescu
Adăugat de Girel Barbu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.