Patria sfântă România

Mi-e patria vioara lui Enescu
Şi poezia eminesciană,
E un tablou pictat de Grigorescu,
E lacrima măicuţii de sub geană.

E hora zugrăvită de Aman,
Domneasca rugăciune din naiul lui Zamfir,
Buchet de maci pictat de Luchian,
Biserică scăldată-n sfântul mir,

Balada ce- a creat-o Porumbescu,
Tril înălţat pe strune de vioară,
Glasul de tunet al lui Păunescu
Ce-a ars cu vâlvătaie pentru ţară.

E vinul tare, înmiresmat de dor
Al bunului vier de peste Prut
Ce a vibrat cu fraţii care vor
De mână să o ia de la-nceput.

Mi-e patria tăicuţa pe ogor
Care răstoarnă-n brazde grele glia,
Mi-e patria al cântului izvor
Ce-l poartă-n slăvi albastre ciocârlia.
Mi-e paria fecioară nepătată
Ce-şi ţese-n flori de câmp şi spice ia,
Grădina maicii binecuvântată,
Ce-o strig pe nume-n suflet: România!

poezie de Valeria Moroşan din Vrăbiuţa norocoasă (2011)
Adăugat de Valeria Moroşan
Votează! | Copiază!