La braț cu primăvara
Urmând dar firul vieții
Eu caut nu știu ce...
Știu bine că există,
Dar parcă tot nu e.
Livada îmi închină
Mereu parfumul ei
Și-o creangă îmi anină
În păr, doi mugurei.
Splendoarea mă cuprinde
Și iată că găsesc
Pe fața primăverii,
Un zâmbet îngeresc.
O iau la braț cu mine
O plimb senină-n vremi
Până când toamnă lină,
La tine, tu mă chemi.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.