Apoetic
mi-aș fi dorit să mă nasc într-o cârciumă
aș fi strigat încă un rând
făceam cinste
plecam pe trei cărări
luam viața în piept mai de dimineață
înainte de cântatul cocoșilor
atunci când sclipesc șinele tramvaiului
iar tu nu mai știi dacă e bine să pășești între ele
până la primul stop
am plimbat viața printre riduri ca un ghid
m-am rupt în bucăț
am dat șpagă insomniilor
uneori am închiriat o femeie
blondă brunetă roșcată
dimineața plângeam ca un prost
abia după aceea beam cafeaua
pahar de plastic
butic de cartier
pentru mine toate diminețile au fost încercănate
numai chelnerii mi-au zâmbit complice
poezie de Cristian Lisandru (24 mai 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre dimineață
- poezii despre viață
- poezii despre tramvaie
- poezii despre păr roșcat
- poezii despre păr blond
- poezii despre prostie
- poezii despre plimbare
- poezii despre naștere
- poezii despre insomnie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultimele zile au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.