Prieten drag
Mi-ai înțeles durerea
și lacrima
mi-ai șters,
sorbind-o-ntr-un sărut.
Și în visele mele,
mereu, ai crezut!
Mi-ai mângaiat inima,
cu vorbe bune
redându-mi speranța.
Pot spune:
mai mult curaj
cu tine-am avut!
Am râs, mereu
împreună, în viață
și adevărul
privind-ul în față,
temerari
prin toate am trecut!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Votează! | Copiază!
1 Girel Barbu [utilizator înregistrat] a spus pe 23 mai 2011: |
| Ești atât de adevărată, că mă pui într-o teribilă încurcătură - poezia te trăiește pe tine, sau tu trăiești până la ultima literă poezia? |
2 Ioana Voicilă Dobre [autorul] a spus pe 23 mai 2011: |
| ,, Până la capăt cu poporul meu Așa să ne ajute Dumnezeu!,, A.P. |
3 daniel stanciu [din public] a spus pe 23 mai 2011: |
| Girel, poezia nu se traieste pe litere. Unitatea minimala a poeziei este versul. Daca desparti versul in cuvinte, cuvintele in silabe si silabele in litere nu traiesti poezia, ci o ucizi (facand exegeza ei, adica proza ei). Chiar si asa, complimentul e exagerat. Ioana nu e o intruchipare feminina a Poeziei. E deocamdata o caprioara tanara si inocenta (tu ii spui "adevarata" si gresesti) care face zig-zag-uri nostime in poienitze lirice. |
4 Ioana Voicila Dobre [din public] a spus pe 16 februarie 2013: |
| ,, Ioana nu e o intruchipare feminina a Poeziei. E deocamdata o caprioara tanara si inocenta (tu ii spui "adevarata" si gresesti) care face zig-zag-uri nostime in poienitze lirice.,, Mi se pare extraordinara remarca! De-ati sti ce mult imi place! Sa ai varsta mea si sa afli ceea ce am citit eu aici este minunat! Multumesc mult! |