O mirare și-o tăcere
Eu, mirare,
tu, tumult,
pasul
încă ți-l ascult!
Eu, mirare,
tu, tăcere,
vise blânde-n
adiere.
Tu, mirare,
eu, tumult,
nu lăsa,
să treacă mult!
O mirare
și-o tăcere,
purtate
de-o adiere,
trasformate
într-o floare
de iubire,
azi îmi pare!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.