Te-am visat...
te-am visat, mândro, visat
că eram la noi în sat
te culcam pe mâna stângă
că dreapta mi-era nătângă.
te culcam pe iarba verde,
unde dorul ni se pierde,
ce iubire, ce tăcere
ce dulceață de muiere...
eu puțin aerian,
nu te văzusem de-un an,
pe fundal de cer albastru,
mi-ai căzut precum un astru.
ce incest, frumos, prea cast,
în acel albastru vast,
tu din ochi mă sorbi, mă sorbi,
în timp ce noi eram doi orbi.
cănd o fi să fii fiind,
să mă-nveti cum sânt murind
în acest strigăt de iubire
să nu mă scoți și tu din fire.
să nu mă dai pe ușă-afară
că te-am iubit și eu o vară
și când o fi să-mi fie rău,
să mă agăți de șoldul tău.
cu trupul meu uracat pe cruce,
să fiu acela care-ți duce
păcatele la cerul sur
că n-ai avut niciun cusur.
cu ochii tăi închiși, enormi,
privesc la tine cum mai dormi,
iar eu din cer îți dau semnale
privind la corpul dumitale.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (26 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.