Prostia
Prilej la unii de mândrie,
Deși de alții e blamată
Fudulă tare se arată
La noi, "mândrețea de prostie"
E-o mare-a țării avuție,
Ea pe nedrept e contestată
De orice fiu, de orice tată,
Când le arată simpatie
Și fi-va irațional,
Așa cum e la chel tichia
Ne-am plânge soarta în final
Firesc ne-ar paște apatia
Iar doliu-ar fi național
De ar muri subit, prostia.
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre țări, poezii despre prostie, poezii despre tată, poezii despre sfârșit, poezii despre plâns, poezii despre mândrie sau poezii despre moarte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.