O lege
O lume ce dispare, o lume ce revine,
O lume ce se pierde într-un nor întins...
Când inima-mi se luptă și apoi menține
Un fir, un pic de lacrimi întrânsa e aprins.
O rază-ncremenită care se dezice
De propria sa viață în care a trăit
Și un gând turbat ce ar vrea să strice
Visul cel opus văzându-l fericit.
Un sunet ce se naște astăzi din vorbire,
O lacrimă-i în palmă din ochi ce s-a răpus.
Ceața se dezleagă în propria-mi privire
Și soarele se pierde în tainicul apus.
Orișice tăran e de partea lui,
Stăpânește singur sute de hectare...
A uitat pământul oare e a cui,
Sau că egal e pentru fiecare?
De lumea nu-nțelege darul să-l împartă
Va regreta prin lacrimi văzând acest păcat.
Te va-neca trecutul oprit în prag de Poartă
Precum ar crește iarba-ntr-un izvor uscat.
Deci, lumea mea cea dragă, e clar, e neajuns...
Orișice țăran știu că va-nțelege,
Dar nu uitați: Mai este-o Lege Sus!
De care ține cont fiecare lege!
poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Diana Enachii. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.