Moartea nu vine
și mi-e a moarte
am destule răni pe suflet
prin care să intre
și să-l spele de flăcări
pe dinăuntru
dar moartea vine nu vine
se teme de îngerul
care-mi sapă în inimă
vrând să scoată
cu rădăcini cu tot
arborele de sânge.
poezie de Dumitru Istrate Rușețeanu
Adăugat de Vedetot Ion
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.