Poem nerușinat
Cuvântul ce-l aștept de mi l-ai spune,
ți-aș alerga la piept fără să preget...
Aș trece-înot Oceanul Nord-Atlantic
doar să îți mângâi buzele c-un deget...
Buze ce-mi mușcă visele de sfârcuri!
Buze de drac! Buze de Făt Frumos...
O, bietu-mi deget beat de frumusețe
cum ar aluneca pierdut în jos!...
Ar trece toropit peste bărbie...
ar săruta despicătura sfântă...
Și iar ar coborî în chinu-i dulce
spre pieptul gol ce sângele-mi frământă...
Ce junglă ai găsit, deget obraznic!
Cu sfârcuri dulci... și peri înmiresmați...
Din toate-ar vrea flămând să se-nfrupte
și și-ar chema și ceilalți patru frați!
Apoi mi-ar luneca mâna pe pântec...
și ar roși cumplit (că e fecioară!)...
Ce bine că s-a terminat poemul
cât mâna mea coboară... și coboară...
poezie de Crista Bilciu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.