Eu nu mai sunt acum
Eu nu mai sunt acum decât un semn
pe pânza vremii ce-n grabă se sfâșie,
iar Dumnezeu se uită-n altă parte,
când eu devin o pată străvezie,
luată-n primire de moarte!
Țip:"Doamne, nu-mi lăsa conturul
în malaxoru-i necruțător!"
Se-aude sfărmarea
și secundele-și pierd identitatea.
Și poate mor sau nu mor.
poezie de Arthur Porumboiu
Adăugat de Girel Barbu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Arthur Porumboiu. [Vezi poezii despre moarte, poezii despre religie, poezii despre devenire sau poezii despre Dumnezeu
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.