Ultima consolare
Când "scaun" n-ai devii coleric,
Iar de-l obții și ghinion
Tu poți să ai, ca bietul John,
Aflat pe scaunul electric
El comportându-se isteric,
Bocindu-se cu jalnic ton,
Ședea pe-al său "amfitrion"
Știind că pleacă-n "întuneric"
Și-un popă, grija să îi poarte,
L-a consolat, milos a vrut
Să îi explice ca la carte
Sărmanului om deținut:
Oricine-i condamnat la moarte,
Din clipa-n care s-a născut!
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.