Dar către sublim
Pe coapse-n liră gându-mi curge,
Priviri îmi pierd pe sânii-n pârg,
În păru-ți fin ochiu-mi se scurge...
De mijloc mic curea-mi te strâng.
Cobor ș-alunec printre gambe
Spre glezne lungi, strâmte de ciută,
Pătrund prin rochia-ți fir de stambe,
M-anin de gura-ți, roșu fructă.
Tentacule de mâini prelungi
Le văd liane-n juru-mi trunchi,
Sunt mut d-extaz, cuvânt nu-mi smulgi...
Ah, Doamne, pune-ne-n mănunchi!
Te visez goală-n pat d-amurg
Când soarele sfios se uită
Cu poleieli de uncii-n rug...
În aur, corp îți binecuvântă.
Aș vrea o odă să-ți închin
Cum un popor încânt-o țară;
Să-ți dau, ce nu-ți va da destin...
Să-ți fur moartea... la subțioară!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.