Vizibilitate redusă

De jur-împrejurul Mării Negre nimic nu mai era ;
n-am mai strigat pe ce neprihănire
se opriseră ochii împrăştiind cenuşa,
graţioase, şapte luni pluteau în derivă
şi ultima dorinţă aluneca odihnindu-şi braţele
deprinse să te cuprindă.
Guvidul mirosea a piatră proaspătă,
leii-de-mare, a lei,
planctonul mirosea a pitură,
viaţa mirosea a varec răvăşit de furtună.
Un monument de marmură albă
s-a ridicat atunci în adâncuri,
ai râs, îmi amintesc,
cu toată făptura tristeţii, suavă,
ca nimeni, fisura, curând,
să nu vadă.

poezie de Vasile Durloi
Adăugat de Vasile Durloi
Votează! | Copiază!