Regret de poet
Luptăm mereu, dar prin ursită,
A vieții roată se-nvârtește
Firesc, oricine își dorește
Să aibă-o viață împlinită.
Așa gândea, dus în ispită,
Poetul nostru, ce firește,
Văzu cum vârsta îi tot crește,
Iar viața sa e irosită:
-Mă iartă Doamne,-n clipe grele,
Sunt întristat ca un proscris
Ce-ar vrea s-ajungă printre stele
Într-un frumos și veșnic vis...
Eu mor, iar cartea vieții mele,
Rămâne doar în... manuscris.
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.